Credinciosii care participa la Slujba Vecerniei Adormirii Maicii Domnului retraiesc parca o noua Sambata Mare din Saptamana Patimilor. In biserica se canta imne precum Prohodul si Binecuvantarile Maicii Domnului, iar Epitaful Maicii Domnului este purtat in procesiune imprejurul locasului de cult.

In decursul timpului, in unele comunitati ortodoxe, slujba Adormirii Maicii Domnului a fost imbogatita cu o cantare deosebita, anume Prohodul Maicii Domnului. Nu intamplator randuiala acestei slujbe are ca model pe cea a Prohodului Mantuitorului, din Sambata Mare, ea reprezentand un mod aparte in care Biserica isi manifesta preacinstirea sau supravenerarea la adresa Nascatoarei de Dumnezeu.

Prohodul Maicii Domnului a fost alcatuit de Manuel din Corint la inceputul secolului al XVI-lea, dupa modelul Prohodului Mantuitorului, care se canta in Vinerea Mare. Generalizata mai ales in bisericile rusesti, a patruns si in spatiul romanesc, prin traducerea facuta, in 1820, de Ion Pralea.

Aceasta cantare este incadrata in slujba de priveghere, cantandu-se in trei stari, fiecare respecatand linia melodica traditionala. Legatura dintre Sambata Mare si Adormirea Maicii Domnului este pusa in evidenta de strofele Prohodului Maicii Domnului: "In mormant Viata/ Ai fost pus, Hristoase,/ Si-a vietii Maica-acum/ intra in mormant/ Si se muta la viata cea de sus".

Initial, Prohodul Domnului era cantat in timpul Utreniei, luand locul Polieleului. De aici si practica de a intercala versete din Psalmul 118, inaintea fiecarei strofe.

Potrivit acestei randuieli, Epitaful Maicii Domnului este adus din Sfantul Altar in mijlocul Bisericii dupa "Dumnezeu este Domnul…". Este asezat in mijlocul bisericii, find tamaiat de trei ori imprejur, impreuna cu iconostasul si credinciosii. Dupa fiecare stare este rostita ectenia mica, urmata de tamaierea Epitafului, a iconostasului si a multimii. La finalul starii a treia, preotul tamaiaza epitaful, iconostasul si oamenii, in timp ce strana canta Binecuvantarile Maicii Domnului, dupa modelul Binecuvantarilor Invierii ce se canta in Marea Sambata si la Utrenia dumnicala pe parcursul integului an. Utrenia Praznicului continua apoi in mod firesc. In timpul Doxologiei Mari preotul tamaiaza epitaful de trei ori, iar dupa ultimul "Sfinte Dumnezeule", epitaful este luat si purtat in procesiune in jurul bisericii.

Cu vremea, randuiala cantarii Prohodului Maicii Domnului s-a mutat in cadrul Vecerniei Mari, dupa imnul Sfantului Simeon, "Acum libereaza...". La sfarsit, se iese afara si se inconjoara biserica cu un epitaf pe care este reprezentata Adormirea Maicii Domnului. Epitaful este purtat in procesiune in acelasi fel ca si Epitaful Mantuitorului in Saptamana Mare, cu exceptia ca nu este asezat pe Sfanta Masa.